Pericopa VaIțe (Și Iacov a ieșit)

0
30

VaIțe (Și Iacov a ieșit)

Geneza 28:10 – 32: 3

Rezumat

Porțiunea „Și Iacov a ieșit” – (VaIțe), începe cu Iacov care părăsește Beer Șeva ca să se ducă în Haran. El se oprește pentru noapte și visează că vede o scară „așezată pe pământ și cu capul atingând cerul, și iată, îngerii Domnului urcă și coboară pe ea” (Geneza, 28:12). Creatorul apare în fața lui și îi promite că pământul pe care doarme va fi al lui, că va avea mulți fii, și că El va veghea asupra lui. În dimineața următoare, Iacov a ridicat un monument în acel loc și l-a numit Beit El (Casa Lui Dumnezeu).

Iacov ajunge la o fântână lângă Haran unde întâlnește pe Rahela și pe tatăl ei, Laban Arameanul, care îi propune să muncească pentru el 7 ani, ca să-i dea în schimb voie să se căsătorească cu Rahela. La sfârșitul celor 7 ani, Laban îl păcălește pe Iacov și i-o dă în schimb pe Lea. El îl constrânge pe Iacov să muncească pentru el încă 7 ani, după care i-o dă pe Rahela și Iacov se însoară cu ea.

Lea are de la Iacov 4 fii, iar Rahela este stearpă. Rahela i-o dă lui Iacov pe servitoarea ei, care dă naștere la 4 fii. Lea mai naște 2 fii, până când, în sfârșit, Rahela rămâne însărcinată și îl naște pe Iosif.

Iacov îi cere lui Laban să-i plătească pentru munca lui. Laban îi dă o turmă, deși aveau altă înțelegere. Iacov vede de oi și le adapă, iar acestea s-au împercheat și au fătat. Unii miei au fost pestriți, alții tărcați sau cu pete.

Iacov simte că Laban nu se mai comportă cu el ca înainte. În acest timp apare înaintea lui Iacov un înger și îi spune să se întoarcă în țara lui Israel. El pleacă fără să-i spună lui Laban, iar Rahela fură idolii de la tatăl ei. Laban îi urmărește căutându-și idolii, și îl prinde pe Iacov pe muntele Ghilaad și îl ceeartă fiindcă a fugit și i-a furat idolii.

În final, ei fac pe munte un legământ. Iacov se pregătește să intre în țara lui Israel, vede că îngerii îl însoțesc, și numește locul Mahanaim (două tabere).

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Cabala interpretează totdeauna povestirile ca etape de creștere interioară ale omului în funcție de scopul lui în această lume – descoperirea Creatorului, obținerea gradului Lui, adică, obținerea alipirii (Dvecut).

Până în prezent, toate porțiunile s-au referit la punctul inițial al omului, Avraam, analizat prin studiu, grup, conexiunea cu profesorul și cărțile de Cabala. Ulterior, omul descoperă faza următoare, Ițhac, urmat de Ișmael, și apoi de Esav.

Porțiunea VaIțe (Și Iacov a ieșit) vorbește despre Iacov, cel care este linia de mijloc. Avraam este linia de dreapta, Ițhac este linia de stânga. Iacov este special prin faptul că reprezintă linia de mijloc, cea care conține toate calitățile și bune, dar și rele. În linia de mijloc, înclinația rea și înclinația bună, se contopesc pentru a se obține gradul Creatorului, scopul nostru.

Munca în linia de mijloc este făcută în totalitate în credința deasupra rațiunii, în dăruire, peste ego. Aceasta este în om calitatea de „Iacov” și astfel se dezvoltă. Iacov părăsește Beer Șeva, adică un anume loc, o stare interioară, și pleacă spre Haran, care este o altă fază pe acest drum. Pe drumul spre acolo, el trebuie să treacă de la stare la stare, de la zi la noapte. Cu alte cuvinte, Iacov experimentează în interior căderile și urcările spirituale.

Fiecare urcare înseamnă că omul se ridică peste inima lui de piatră, peste piatra pe care a pus-o sub cap, și face o acțiune specială cunoscută ca „somn”, ceea ce înseamnă ridicarea de MAN. După aceea, în vis, în conexiunea cu gradul mai înalt, omul descoperă scara, „scara lui Iacov”, cea care este scara gradelor. Scara conține 125 de grade pe care omul trebuie să le urce până la Casa Domnului (Beit El).

Deoarece omul nu poate vedea toată scara, el vede că ea ajunge în cer. Aceasta este descoperirea începutului drumului, obținerea liniei de mijloc. De aceea apare Creatorul în fața lui și îi spune că El îi dă Ereț Israel (Ereț – țară, adică, Rațon – dorință), dorință cu care omul va începe acum să lucreze.

Cu alte cuvinte, întreaga dorință va fi sfințită, pentru a dărui, pentru a se apropia de Creator, și lui Iacov i se promite că va obține asta. De aceea ridică Iacov un monument în acel loc, la piciorul scării, și hotărăște că aceasta va fi Casa Domnului (Beit El). Din acel moment, el urcă direct către scopul Creației.

Ca întotdeauna, când omul începe să lucreze cu dorința, el începe să se schimbe. Pe de o parte, apare mai mult înclinația rea, pe cealaltă parte, omul o corectează prin înclinația bună.

O dorință goală se numește „groapă”. Când este plină, este numită „fântână”. Vedem în povestirile din Tora că stările speciale de urcare din treaptă în treaptă (de la stare la stare) au loc lângă o fântână.  Așa s-a întâmplat cu Avraam, Ițhac, Eliezer, Moise, și Țipora.

Din Zohar: Și El s-a uitat, și iată pe câmp e o fântână.

Când Iacov a stat lângă fântână și a văzut că apa urcă spre el, a știut că soția lui va veni acolo. La fel și cu Moise : când  a stat lângă fântână și a văzut că apa urcă spre el, a știut că soția lui va veni acolo. Și așa a fost: soția lui Iacov a venit acolo, după cum e scris „în timp ce el vorbea cu ei, Rahela vine cu oile tatălui ei…și s-a întâmplat când Iacov a văzut…”

Și așa a fost cu Moise, după cum e scris „și au venit păstorii și le-au alungat” și soția lui, Țipora, a venit acolo fiindcă fântâna a făcut asta. Fântâna este Nukva Superioară. Și fiindcă ei s-au întâlnit în Nukva Superioară, s-au întâlnit cu Nukva în această lume.”

Zohar pentru popor, VaIțe (Și Iacov a ieșit), paragraful 95

Zohar-ul pune un accent special pe paralela dintre Iacov și Moise fiindcă aici este o extensie a liniei de mijloc care a fost construită. La fântânile anterioare pe care tații noștri le-au săpat, ei erau încă în linia din dreapta sau din stânga. Aici, aceștia sunt în linia din mijloc.

După Cabala, sosirea lui Iacov la Laban (Lavan – alb) indică Albul Superior, o Lumină foarte puternică, în fapt, Lumina Infinită (de Ein Sof). Deși este scris că Laban a fost rău, este din cauză că apare în totală opoziție cu dorința de primire înainte de corectare. De aceea este numit „rău”.

În mod evident, Laban este foarte interesat de Iacov. El este de acord și e foarte mulțumit fiindcă, este de fapt guvernanța venită de Sus, a Creatorului, amândouă, și inclinația bună și înclinația rea. Guvernanța acționează în tot.

Laban, Lumina Superioară, este guvernanța opusă la toată dorința creată de Creator, cea care vrea ca în om să fie corectată toată dorința, nu doar o mică parte cunoscută ca Rahela, Nukva (feminin) mică, dar și Lea, Nukva mare. De aceea Laban merge imediat la toată dorința, opunându-și Albul lui de Sus. Aceasta este dorința pentru care el cere corectare.

Acesta este motivul pentru care el înșeală, el este guvernanța Creatorului. În acest fel El ne păcălește de fiecare dată, ne manipulează, și noi înțelegem că este exact modul în care noi suntem îndreptați, prin minciuni aparente. Este minciună fiindcă noi înșine suntem „suciți”.

Rezultatul este că, omul este obligat să ia tot ce este disponibil, înțelegând că chiar dacă nu este Nukva lui prea iubită, el trebuie totuși să o ia și să se ridice la ea, în ciuda dificultăților și a nepotrivirii cu gradul lui propriu.

Întrebări și răspunsuri

Este Nukva o lipsă, o dorință mare?

Da, Nukva este o lipsă. E scris (în Talmudul babilonian Masehet Behorot – Despre fiicele cele mari, 35 b), că nevasta omului este propriul lui corp. Corpul este numit Nukva, dorința (în suflet) cu care lucrăm.

În povestea despre oile pestrițe, în dungi și cu pete, se pare că Iacov știe cum să prefigureze procesul genetic. Munca aici este în trei linii – pestriți, dungați și cu pete – sunt cele trei lumi.

„Dungați”, se referă la Lumea Adam Kadmon (Adam Primordial), cea mai mare lume, unde Laban este cel mai dominant. Apoi vine „Pătați” – Lumea Nekudim (Puncte), unde are loc spargerea. De aici vin punctele negre pe fundal alb. Este specific că prin ele vine la om revelația. „Pestriții” reprezintă Lumea Ațilut, opusă sufletului lui Adam. Prin ea ne corectăm și descoperim toată Sfințenia.

Iacov, linia de mijloc, își concepe munca în așa fel, că înclinația rea se îmbină cu înclinația bună, adică, intenția de dăruire cu intenția egoistă de primire. Iacov poate lucra asupra pietrei, a inimii de piatră, el poate conecta în interiorul lui toate cele trei lumi, dungată, pătată și pestriță. Prin acestă muncă pe linia de mijloc, urcăm cu adevărat la Beit El – Casa lui Dumnezeu.

Este clar că în această manieră, Rahela nu poate să nască copii, din cauza lipsei suferită de  Hasadim (milă), lipsa îmbrăcării în Lumina de Hohma (Înțelepciune). Lumina de Hohma nu poate să ajungă la Nukva mică, numai la cea mare, Lea. Totuși, cu toate acestea, omul avansează, în cazul în care naște din ce în ce mai multe vase (Kelim) în gradul curent. El își corectează dorința de primire pentru gradul următor, numită „fiii” lui.

Astfel, Iacov a avut 4 fii de la Lea, apoi mai mulți fii de la servitoarea Rahelăi, și, în sfârșit, Rahela i l-a dat pe Iosif.

Când Iacov a cerut plata care i se cuvenea, el a vrut să primească în vasele (Kelim) lui Lumina Superioară pentru a dărui, dar Laban a susținut că totul este al lui. Într-adevăr, toată dorința de primire care a fost creată, a fost creată opusă marii Lumini Superioare, Laban. Iacov încă nu este gata pentru ea fiindcă el este încă numit „micul Iacov”, el trebuie să lupte și să urce multe grade înainte de a deveni mare și a se numi „Israel”.

De aceea, este inevitabil ca Iacov și Laban să-și facă parte. Iacov aparent scapă de Laban, și Rahela îi fură idolii fiindcă ei sunt puterea ei, vasele (Kelim-urile) ei, care vor trebui corectate.

Ce înseamnă că Rahela a furat?

În spiritualitate, furt înseamnă să primesc ceea ce nu-mi aparține (raportat la starea mea curentă), dar pentru care voi plăti mai târziu. Nu pot primi ceea ce nu merit. În spiritualitate nu există nicio  părtinire; totul funcționează după legea „Ei au împrumutat de la Mine, și Eu strâng” (Talmudul babilonian – Masehet beița – Despre ou, 15,b). Cu alte cuvinte, pot să primesc acum și plătesc mai târziu, fiindcă nu o pot face cu puterea actuală. În felul acesta creștem noi.

Copiii merită să primească de la familie, chiar dacă ei nu aduc nimic. La gradul următor, când copiii devin părinți, ei vor plăti.

Iacov fuge, și Laban îl prinde lângă Muntele Ghilad, unde fac în cele din urmă legământ. Cu toate că de-a lungul drumului Iacov urmărește linia din mijloc, fapt aparent inconvenabil lui Laban care vrea să se descopere în toate Kelim-urile, este clar că dezvăluirea trebuie să fie limitată la porții mici. De aceea a fost conflict între Iacov și Laban, și de aceea au făcut legământ. Omul și Forța Superioară formează un sistem special, în care noi urcăm treptat până când obținem concordanța cu Forța Superioară.

Ce sunt îngerii care apar în această porțiune, cei care urcă și coboară scara, și cei care îl însoțesc pe Iacov?

Îngerii sunt forțe în Kelim-urile corecate în om, pe calea spre revelarea Creatorului, conform legii echivalării de formă. Noi dobândim constant noi forțe asupra dorinței de primire, conform cu egoul, până când suntem corectați în dăruire, de la ură la iubire.

Drumul către Creator este prin „iubirea aproapelui ca pe tine însuți”. Aceasta este legea cea mare, care este toată corectarea noastră, iubirea pentru ceilalți. Un om care înaintează pe această cale și urcă constant, are forțe care îl asistă. În seara de Șabat spunem (după cum e scris în textul ritualului de Șabat) „Veniți în pace îngeri ai păcii, îngeri de Sus”. Asta simbolizează sfârșitul corectării.

Este acesta o forță din interior, sau acestea sunt forțe cu care acționează Creatorul?

Aceștia sunt forțe cu care operează Creatorul, de aceea se numesc „îngeri” (malah – înger; meleh – rege). Îngerii sunt ca mineralul, vegetalul și animalul din această lume, ne ajută să existăm. Înger poate fi un cal sau un măgar, forțe care ne însoțesc și ne ajută să ne îndeplinim sarcinile dar care sunt gestionate de gradul de om din noi.

Ce înseamnă descoperirea unui înger? Când un om găsește un înger, este descoperirea forței care operează asupra lui?

Omul găsește forțele prin care continuă să urce din grad în grad.

Creatorul pare să apară totdeauna în vis. Ce este visul?

Visul este gradul de mai sus la care eu în mod curent nu mă pot ridica. Dar, mă pot conecta cu el anulându-mi Kelim-urile: mintea, creierul, emoțiile. Este ca și cum intru în starea de Katnut (micime), de obicei culcându-mă, pentru a obține un grad mai înalt.

Când îmi pun piatra sub cap, îmi anulez astfel toate percepțiile și dorințele și intru în vis. Asta este, intru în starea de Katnut anume pentru a obține un grad mai înalt, fiindcă tot ce am obținut în gradele anterioare, este nepotrivit pentru gradul de mai sus.

În spiritualitate este un decalaj între grade. Fiecare grad mai înalt este opusul total al predecesorului său. De aceea există aici conceptul de a trece prin noapte, prin vis, și de a te lupta cu îngerii, în special cu îngerul lui Esav. De fiecare dată, omul trebuie să-și depășească egoul și să aleagă cu ce să continue la nivelul următor, și ce să se abțină să folosească între timp.

Putem vedea aici multe conexiuni cu gradul următor: visul este o conexiune, furtul idolilor este un împrumut pentru gradul următor, Laban este un grad încă de neatins, toate sunt aici un fel de conexiune?

Conexiunile se întâmplă tocmai acum, când Iacov vrea să intre în țara lui Israel, când Malhut se conectează cu Bina, când dorința de primire se conectează cu intenția de dăruire, când în dorință se desfășoară o atât de mare corectare. Este destul de clar de ce el numește locul Mahanaim (două tabere), un loc în care Creatorul este deja prezent, de fapt, începutul scării pe care omul l-a obținut prin îngerii numiți „îngeri de Sus”.

Din Zohar: „Și iată, o scară a fost trimisă pe pământ”

Scara implică faptul că fiilor lui le-a fost destinat să primească Tora pe Muntele Sinai, „scară – sulam” este Sinai fiindcă Muntele Sinai este, după cum e scris, „pus pe pământ cu partea de sus”, meritul lui, „ajungând la cer”. Toate carele (Merkavot) și taberele de îngeri de Sus, au coborât acolo împreună cu Creatorul, când El le-a dat lor Tora, după cum e scris „și iată, îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând pe el”

Zohar pentru popor VaIțe (Și Iacov a ieșit), paragraf 70

Noi urcăm pe scara gradelor numai folosindu-ne egoul, dorința de primire, ura, Muntele Sinai (Sina – ură). Scara e construită exact după aceleași principii ca cele ale Turnului Babel. Este tot egoul pe care la creat Creatorul fiindcă „Am creat înclinația rea”. Când îl corectăm, ne ridicăm peste el prin „condimentul Torei”, folosind toată Tora, toată Lumina, Laban, adică Albul de Sus, pe care îl folosim pentru a ne corecta până când atingem cerul, stare în care toată dorința noastră de primire este dăruire, iubire.

Această porțiune se referă la ce se întâmplă azi în lume? Și noi ne confruntăm, de asemenea, cu un grad pe care nu-l înțelegem?

Astăzi, noi toți, din întreaga lume, trebuie să înțelegem întâi de toate că suntem conectați; nu există nicio ieșire din asta. Fiindcă suntem conectați, trebuie să ne folosim toate puterile. De asemenea, trebuie să înțelegem că este imposibil să continuăm să folosim numai linia din stânga, linia egoistă prin care ne-am dezvoltat până acum și prin care, a progresat întreaga lume. În plus, trebuie să găsim acum, de asemenea, în interiorul nostru și linia din dreapta și să construim din cele două, linia de mijloc. De aceea, situația în care suntem acum, este întocmai ca aceea în care stăteam la picioarele scării.

Convingerea, pe de o parte, și diseminarea Cabalei, pe de altă parte, ne vor duce până la urmă la o stare în care vom simți, în sfârșit, că avem doi îngeri, unul în dreapta, și unul în stânga. Va fi atunci când vom cere „Veniți în pace, îngeri ai păcii”. Vom cere ca ei să vină și să facă pace, și să pună ceva ordine între noi, și să schimbe, de asemenea, calitățile egoiste din fiecare din noi, în calități de dăruire. Atunci, prin acești îngeri, vom fi în stare să ne conectăm unii cu alții. Toate corectările vin de Sus. Când ei sosesc, toate dorințele noastre se transformă în Casa lui Dumnezeu, Beit El.

După povestirea din această porțiune, se pare că era mai simplu în trecut. Erau numai Iacov și tatăl său. Azi, simțim că sunt mult mai mulți oameni și e foarte dificil de comunicat.

Tora pare să nu prezinte mai mult decât o povestire, pe care noi trebuie să o actualizăm în lumea noastră. Narațiunile din Tora sunt ca niște alegorii și noi trebuie să știm cum să le folosim.

Avem vreun loc în care putem acționa?

Azi, lumea întreagă este un uriaș Esav. Opus acestui lucru, noi trebuie să „extragem” acei oameni care să se angajeze în partea interioară a Torei, care sunt de pe partea din dreapta. Este spus despre ei „Pentru că voi sunteți ultimul din toate națiile” (Deuteronom, 7:7). în orice caz, ei sunt cei cu metoda.

Aceia din stânga vor trebui de asemenea extrași, și din cele două împreună, e nevoie să fie construită linia de mijloc, „Pentru că toți Mă vor cunoaște, de la cel din urmă dintre ei, până la cel mai mare dintre ei” (Ieremia, 31:34). noi, și întreaga lume trebuie să ne înălțăm la Casa lui Dumnezeu (Beit El).

Vedem că aici este un alt lucru fals. Cum poate un cabalist să știe cu certitudine că nu suntem din nou înșelați, păcăliți pentru nivelul următor? Sau este așa cum ar trebui să fie?

De ce nu? Iacov și-a pus toată rațiunea ca piatră sub cap și a vrut să urce în vis. El nu poate să urce pe scară decât în vis.

Asta înseamnă că altfel, egoul nu va lăsa ca acest lucru să se întâmple?

Eu m-am dedicat acestei ascensiuni. În acest fel mă înalț la gradul superior, fiindcă altfel, nu voi fi în stare să-l părăsesc pe cel dinainte. Totdeauna se întâmplă asta sub forța de dăruire de Sus, de la forța de primire cunoscută ca „credința de deasupra rațiunii”.

Când studiem, se simte uneori ca și cum ar fi complet funcțional, dar e foarte greu să simți asta în viața noastră de zi cu zi.

Acesta este motivul pentru care avem un mijloc numit „grup”. În grup învățăm cum să ne anulăm în fața celorlalți din grup, în fața iubirii pentru colegii de grup, a iubirii pentru ceilalți. În acest fel învățăm să ne dedicăm, să lăsăm mințile și inimile noastre și să ne conectăm cu ceilalți „ca un om cu o singură inimă”, efectiv într-o singură dorință, în așa fel încât să nu putem spune care e a mea și care este a celorlalți. Pur și simplu devenim un Unu format din toți.

Poate o astfel de stare să existe în familie, sau între soți?

Poate, cu condiția ca toată lumea să fie atrasă de asta. Învățăm cum să ne comportăm în acest fel în grup, fiindcă prin grup putem măsura. Omul poate avansa cu cei cu care studiază și muncește în muncă spirituală reciprocă. Când toată lumea din grup luptă pentru asta, fiecare acumulează toate forțele care există în grup, și poate urca. În orice alt fel e imposibil.

Glosar

Scara lui Iacob

Scara lui Iacov este linia de mijloc pe care ar trebui să umblăm; aceasta este calea de aur. Aceasta este linia în care se leagă toate elementele cuiva, binele și răul.

De fapt, nimic nu este rău. Dacă o persoană știe cum să folosească în mod corect răul, el se transformă în bine și e de ajutor. Acesta este motivul pentru care scara lui Iacov reprezintă dorințele noastre, care sunt inițial înclinație rea, așa cum este scris: “Am creat înclinația rea”. Cu toate acestea, în cazul în care le-am conectat, “am creat pentru ea Tora drept condiment”, combinația lor creează linia de mijloc.

Pe de o parte, vom corecta în mod constant dorințe, mai rele și tot mai rele, din moment ce “cel care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât el” [Masechet Sukkah, 52a]. Cu cât evoluăm mai mult, cu atât mai mult descoperim cât de răi suntem. O forță mai mare vine către noi, forța luminii pe care o descoperim, pe care trebuie să o dezvăluim și cu care ne corectăm. Atunci când cele două sunt conectate în grade, creștem “mai bogați”, atât în dorință cât și în lumina care corectează dorința.

Astfel, suma totală a sufletului crește (în conexiunea dintre ele), iar în ea, apare din ce în ce mai mult Creatorul. Acesta este modul în care vom efectua realizarea în linia de mijloc, până când vom ajunge de fapt Beit El.

Iubire

A iubi înseamnă că, în loc de propria mea dorință de a se bucura, iau dorințele străine pentru a le satisface. A iubi înseamnă să folosesc toate capacitățile mele doar pentru a-i satisface pe alții. Iubirea este auto-anulare; Nu am nici o dorință pentru propria mea persoană, sau ceva ce vreau să fac cu mine, ci numai pentru alții.

Atunci când ne conectăm unii cu alții, în acest mod de iubire, vom dobândi toate sufletele, toate celelalte dorințe, care devin apoi propria noastră dorință. Când le-am satisface, obținem infinitul (Ein Sof).

Șapte ani

Șapte ani înseamnă șapte grade: șase grade de Zeir Anpin, numit “Cel Sfânt, binecuvântat fie El”, iar al șaptelea este Malchut. Împreună, ele sunt șapte grade pe care trebuie să le atingă unitatea. Șapte este întotdeauna un număr complet. Există, de asemenea, numărul zece, care este Gadlut (maturitate), dar, de obicei, structura este formată din șapte.

Recompensă

În lumea noastră, recompensă înseamnă ceva ce mă satisface. În spiritualitate, recompensă înseamnă că am o oportunitate de a satisface pe alții.

Din Zohar:

Gândul lui a fost la Rachel

“Dacă El a pus inima asupra omului, El va aduna duhul și suflarea înspre Sine”. Voința și gândul atrage extinderea și face fapta cu tot ceea ce este necesar. Acesta este motivul pentru care în rugăciune, sunt necesare o dorință și un gând care să vizeze ceea ce este necesar. În mod similar, în toate lucrările Creatorului, gândirea și contemplarea fac fapta și atrag extinderea către tot ceea ce este necesar”.

Zohar pentru toți, VaIțe (Iacov a ieșit), punctul 189

Oriunde o persoană își roagă rugăciunea, el trebuie să se încorporeze în public, în publicul larg, așa cum este scris despre Sunamita când Elisei i-a spus: “Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?”. “Trebuie să vorbim pentru tine împăratului”, deoarece în acea zi era sărbătoarea primei zile a anului și ziua în care Malchut din cer guvernează și condamnă lumea. În acel moment, Creatorul este numit “Împăratul sentinței” și de aceea i-a spus: “Trebuie să vorbim pentru tine împăratului”, de vreme ce el L-a numit Creator “Împărat”.

Și ea a spus: “Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu”. Cu alte cuvinte, a spus: “Nu doresc să fiu menționată mai sus, ci să-mi pun capul printre mase și să nu părăsesc publicul”. În mod similar, omul ar trebui să fie inclus în public și să nu iasă în evidență ca fiind unic, așa defăimătorii nu se vor uita la el și nu vor mai menționa păcatele sale.

Zohar pentru toți, VaIțe (Iacov a ieșit), punctele 284-285

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts