VaEra (Și Eu am apărut)

0
313

VaEra (Și Eu am apărut)

Exodul 6:2 – 9:35

Rezumat

În porțiunea VaEra (Și Eu am apărut) Creatorul apare în fața lui Moise și promite să ducă pe copiii lui Israel din Egipt în țara Canaan. Moise se întoarce le copiii lui Israel dar, ei nu ascultă „de nerăbdare și de muncă grea” (Exodul 6:9).

Creatorul îi spune lui Moise să se ducă la Faraon și să-i ceară să lase copiii lui Israel să iasă din Egipt. Moise se teme că nu va reuși în ceea ce are de făcut și îi cere Creatorului un semn (simbol). Creatorul îi spune lui Moise că el va fi ca Dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron va fi ca un profet, va fi cel care va vorbi de fapt; Creatorul v-a îngreuna (împietri) inima Faraonului și va arunca o mulțime de semne și simboluri peste Egipt. Creatorul le dă lui Moise și lui Aaron un toiag și, când Moise aruncă toiagul la pământ, acesta devine șarpe.

Când Moise și Aaron vin la Faraon, Moise are 80 de ani, iar Aaron 83. În jurul Faraonului sunt o mulțime de magicieni și ghicitori. Când sosesc Moise și Aaron, Moise aruncă toiagul și acesta devine șarpe. Magicienii Faraonului fac același lucru cu toiagele lor dar, șarpele lui Moise și Aaron îi înghite pe cei ai magicienilor.

În ciuda acestui fapt, Faraonul rămâne sfidător. Acesta este momentul în care încep cele 10 plăgi peste Egipt. După fiecare plagă, Faraonul își ia înapoi cuvântul și refuză să-i lase să plece pe copiii lui Israel.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

În această descriere atât de grafică și pitorească, se transmite de fapt interiorul Torei, adevărata lege care ne învață cum să ieșim din Egiptul din noi. Tora nu ne spune să părăsim un loc fizic în favoarea altuia, ci cum putem să ne eliberăm de egourile noastre.

Porțiunea se ocupă de omul care muncește greu și descoperă că este în Egipt. Se ocupă de asemenea de dorința omului de a nu fi în Egipt, în ego, în esența răului. De aceea, omul se eliberează de acolo în timp ce se ceartă cu egoul lui. Un astfel de om nu poate tolera egoul, fiindcă se teme că îl poate îngropa sau omorî. De aceea, acest om se ridică peste ego și începe să se despartă de el.

În noi sunt două forțe. Prima este egoul, adică Faraonul și tot Egiptul. Cealaltă este un punct care „iese în evidență”, numit „punctul din inimă”. Toate dorințele noastre care sunt în Egipt și sunt hrănite de acesta, în timp ce „este foamete în țara Canaan” (Geneza 42:5), crează în noi o luptă internă. Acesta este războiul din care noi vrem să scăpăm, să ne înălțăm peste ego cu toate dorințele noastre. De fapt, numai Moise, punctul din inimă, se eliberează și se ridică peste ego, fugind din Egipt la Ietro și la tot ce există în Midian.

După 40 de ani, timp în care noi, în Midian, creștem mai puternici muncind la întărirea forței Moise, Creatorul ne apare sub forma unui tufiș arzând. Prin vocea noastră interioară auzim și înțelegem că trebuie să ne întoarcem, să luptăm contra egoului nostru și să ieșim din el sau, nu vom fi în stare să obținem Spiritualitatea.

Spiritualitatea este obținută doar prin corectarea dorințelor noastre, prin corectarea intențiilor noastre, de la scopul de a primi – forma egoistă – la scopul de a da, a iubi pe ceilalți. Trebuie să obținem legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, este cea mai mare lege a Torei”. Punctul din inimă, Moise din noi, simte că este vremea să facă asta. Auzim vocea Creatorului și începem să muncim cu dorințele noastre egoiste, înfruntându-l pe Faraon.

În această stare suntem complet dezorientați. Este foarte dificil pentru noi să ne ridicăm împotriva naturii noastre. Natura și lumea sunt literalmente agățate de picioarele noastre și ne arată cât de imposibil este fiindcă, oriunde ne întoarcem, suntem înconjurați de egourile noastre. Aceștia sunt ghicitorii Faraonului, înțelepții lui și, începem să descoperim cât de nerealistă este calea spirituală de ridicare peste egourile noastre și de obținere a iubirii pentru ceilalți. Într-adevăr, unde găsim în lume iubirea pentru ceilalți? Suportă cineva așa ceva? Israel din noi este o forță foarte slabă. Cu toate că se pare că noi nu putem face nimic pentru spiritualitatea noastră, putem totuși să facem, și încă cu succes, prin forțele egoului.

Uneori ne dovedim nouă înșine că ne ridicăm prin grupul pe care îl construim, prin mediul bun și corect în care suntem. Întocmai ca Faraonul care este de acord să lase copiii lui Israel să plece dar se răsgândește și-i prinde, și noi trecem prin urcări și coborâri care ne împiedică să ieșim din egouri. Experimentăm 7 lovituri care ne curăță și ne corectează. Acestea sunt ZAT ale gradului, șapte Sfirot de jos – Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod și Malhut – corespunzătoare celor șapte plăgi din Egipt: sânge, broaște, păduchi, muște, ciumă, furuncule și grindină.

Ultimele trei plăgi sunt GAR ale gradului, primele trei aparținând capului (Roș) gradului și nu corpului (Guf) gradului. Cel care trece prin ele devine eliberat.

În munca noastră interioară, ne confruntăm cu lupte dure, cu cercetări dintre ego și punctul din inimă care ne trage spre eliberare, spre dăruire, spre ceea ce Baal HaSulam a numit în articolele lui Arvut (Garantare Reciprocă) și Matan Tora (Dăruire Torei), „de la iubirea pentru om, la iubirea pentru Dumnezeu”. În acest fel trecem de la natura noastră la la natura Creatorului. Există numai două forțe: forța de dăruire și forța de primire. Noi suntem cufundați în forța de primire care ne face să murim, ne face viețile amare, limitate și ni le scurtează până când nu mai avem idee pentru ce avem viață.

Spiritualitatea dă răspuns la întrebarea referitoare la suferința din lumea noastră. Venim la Spiritualitate din cauza întrebărilor: „Care este scopul vieții mele?”, „Pentru ce este viața?”. În Spiritualitate cercetăm constant aceste întrebări și, prin ele apare lumea eternă și edificatoare. Facem asta în ciuda egoului agățat de noi, care nu ne dă drumul și ne trage de picioare înapoi, fără să ne lase să scăpăm.

Cărțile de Cabala discută despre luptele acestea pe larg. Aceasta este munca noastră interioară, motivul pentru care studiem această înțelepciune. Lumina Reformatoare pe care o obținem ne ajută să trecem de plăgi, să trecem de la una la alta, de jos spre în sus, prin lovituri și mai mari. Cu cât avansăm mai mult, mai grea e munca și mai dure loviturile.

Cu toate că simțim cum forța răului din noi ne ucide și ne distruge, ținându-ne la nivelul animal, nu ne putem elibera noi înșine de ea. În final, ajungem la starea în care simțim că dacă nu vom fugi acum cu ajutorul Forței Superioare, fiind salvați de Sus, vom rămâne acolo, fiindcă nu putem face asta singuri. Creatorul face anume dificil pentru noi totul, după cum e scris „Vino cu mine la Faraon” (Exodul 7:26), că „Am împietrit inima lui”. (Exodul 10:1).

Creatorul întărește intenționat inima Faraonului, egoul nostru – inima cu toate dorințele ei – pentru ca noi să avem nevoie de puterea Lui, așa ca noi să simțim tot mai mult cât de mult avem nevoie de El și cum ne agățăm de El, astfel ca El să ne scoată din Egipt.

Cum e spus mai sus, sunt numai două forțe în realitate: forța rea, Faraonul și forța Creatorului și, depinde de noi de care ne agățăm. Prin războiul dintre cele două forțe, învățăm că nu avem nicio alternativă în afară de a alege Dvekut-ul (alipirea) la forța Creatorului. În acest fel existăm în Egipt.

Chiar de la început, vedem că Moise vine la poporul lui Israel și le spune că Creatorul a apărut în fața lui și, de aceea, el le spune că vor ieși din Egipt. Ei refuză; nu vor să-l asculte.

Refuzul ni s-ar putea părea ciudat fiindcă ar părea rezonabil ca poporul lui Israel să vrea să iasă din Egipt. Totuși, trebuie să ținem cont că acesta este poporul lui Israel în exil, sub conducerea Faraonului. Dacă poporul lui Israel ar fi fost în Canaan, lucrurile ar fi fost un pic diferite. Dar și în Canaan au fost de asemenea probleme. De aceea este spus că era „foamete” acolo. Deci, pentru a folosi dorința, poporul lui Israel trebuie să coboare în Egipt, fiindcă numai prin adăugarea de ego au putut ei să iasă afară din Egipt cu calitățile de Israel în noi, de Iașar El (Direct la Dumnezeu).

Trebuie să venim cu dorința egoistă care am avut-o și cu care descoperim Lumea Spirituală. Nu avem nimic în afară de esența noastră naturală. În urma distrugerii, spargerii, păcatului pomului cunoașterii și restului de păcate, natura noastră a fost complet distrusă. Este complet sfărâmată ca și lumea de azi care descoperă treptat criza în care suntem. Acesta este începutul sistemului egoist care stă între noi.

Copiii lui Israel trebuie să coboare în Egipt pentru a-și reînvia sufletele. Totuși, până acum, ei sunt încă precum Iosif, precum copiii lui Israel. Ei au trăit detașați de dorințele egoiste, până când au început să se amestece cu egoul. Este specific acelora care studiază Cabala – care fac ceea ce e scris în scrieri și urmează sfaturile cabaliștilor, pentru a descoperi Lumea Spirituală – care se simt tot mai jos, așa că se luptă să urce. Această stare este numită „copiii lui Israel în Egipt”.

Copiii lui Israel trebuie să fie în Egipt 400 de ani, după cum a spus Avraam. 400 de ani sunt 4 grade de la rădăcină – 1,2,3,4 – sau Yod-Hey-Vav-Hey, de aceea trebuie să fim în exil, pentru a revela întregul Kli și a obține cu el răscumpărarea, într-un Kli corectat. Cu alte cuvinte, toate sufletele noastre vor fi corectate și vom descoperi în această conexiune Lumina Superioară, Creatorul.

În acest fel, sufletul se unește cu Forța Superioară, cu Lumina, aceasta este răscumpărarea completă. Întâi, trebuie să ne amestecăm cu cele patru niveluri ale noastre de Aviut (dorința de primire, egoism). Noi am petrecut numai 210 ani în Egipt, așa că sunt după Egipt exiluri în plus, până când măsura de 400 de ani este îndeplinită. In timpurile noastre suntem la împlinirea acestei perioade.

Este necesar să coborâm în Egipt și să absorbim aceste 400 de grade, care sunt ca 400 de șekeli de argint, prețul cu care a fost vândută Peștera Mahpelah. Este o măsură specială pentru egoul nostru în care Faraonul simbolizează sufletul corectat în forma spartă. La sfârșit, scoatem aceste vase din Egipt, fiindcă ieșim cu averi mari, le corectăm și descoperim în ele țara lui Israel.

Întrebări și răspunsuri

De ce, pe de o parte, ne vrea Creatorul afară din Egipt, iar pe de altă parte, întărește inima Faraonului făcând să fie și mai greu pentru copiii lui Israel?

Vedem că atunci când oamenii vin să studieze Cabala, ei ajung cu o dorință mare de a învăța, apoi simt cât este de dificil și că nu au succes. Încep să „adoarmă”. Egoul lor crește, ei se duc la el și se scufundă în el. Nu pot înțelege că ceea ce li se întâmplă este că au intrat în Egipt.

E nevoie să continuăm să muncim chiar când suntem înecați în ego, nu trebuie să fim de acord să stăm în el. Sunt și aceia care se detașează de corectări și de Înțelepciunea Cabalei cu totul. Ei curg cu viața, poate cu unele obiceiuri noi. Dar dacă omul continuă, trece prin marea distrugere, prin loviturile interioare, până când simte că trebuie să iasă din Egipt, după cum e scris „Și copiii lui Israel gemeau din pricina robiei” (Exodul 2:23) și strigă în el după Forța Superioară pentru a-l trage afară; acel om va ieși.

Înțelepciunea Cabalei se ocupă de fapte, de legi naturale, iar copiilor lui Israel li se arată semne, cum ar fi schimbarea toiagului în șarpe. Simbolizează asta ceva supranatural?

Asta se întâmplă într-o stare interioară pe care o experimentăm de multe ori. Transformarea toiagului în șarpe reprezintă întâmplări în care, apar în fața noastră spiritualitatea și perfrecțiunea. Simțim că înțelegem cu adevărat și că obținem ceva din calitatea de dăruire, suntem gata să ne conectăm cu alții și să fim în inimă și minte cu ei, „ca un om cu o singură inimă”. Dar curând după asta, vin coborârile, care coboară asupra omului ca un nor negru. Într-un mod foarte asemănător alternează toiagul și șarpele.

Deci se poate spune că atitudinea omului față de spiritualitate este numită ori „toiag” ori „șarpe”?

Da, în acest fel suntem manipulați.

Cum de fac magicienii egipteni cu toiagele lor la fel ca Moise?

Egoul nostru cauzează aceste lucruri pentru a ne arăta cine are dreptate. Exact după cum e scris în povestea Esterei, când oamenii nu știau cine are dreptate. Trebuie să decidem deasupra rațiunii. Noi nu vrem să ieșim din Egipt pentru ca astfel să progresăm, dar nici nu vrem să stăm în Egipt. Cum s-ar zice, nici de partea primirii, nici de partea dăruirii. Toată lumea ar vrea să se conecteze la spiritualitate și să obțină Lumea Spirituală pentru a avea totul. Deci, suntem făcuți să înțelegem că în amândouă, și în primire și în dăruire, nu vom avea în ego niciun câștig personal. Când vom avansa, la fel ca magicienii egipteni, vom avansa spre Klipa (coajă), în a dărui de dragul primirii, să luăm pentru noi înșine și pentru lumea viitoare. Dăruire înseamnă însă, că ne ridicăm peste orice fel de recompensă.

Ce înseamnă că șarpele lui Moise și Aaron înghite șerpii magicienilor egipteni?

Înseamnă că, până la urmă, trebuie să mergem în credință deasupra rațiunii. Asta se numește „toiag” și, cu el, mergem în sus în importanța dăruirii și nu în jos, coborând la vasele de primire.

Toți experimentăm aceste lovituri, fiecare din noi, chiar și acum?

Tora vorbește despre tot ceea ce i se întâmplă omului care studiază Înțelepciunea Cabalei. Criza în care este lumea azi, ne pregătește pentru a înțelege că nu avem nicio alternativă, trebuie să avansăm. Exceptând copiii lui Israel, lumea nu avansează după pașii pe care îi învățăm în Tora. Lumea avansează alăturându-se copiilor lui Israel, după cum e scris „Și oamenii îi vor lua și îi vor aduce la locul lor, și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului” (Isaia 14:2). Lumea întreagă va trebui să sprijine asta.

Ce trebuie să facem pentru a ieși acum din Egipt?

Nu, Tora ne spune că până nu suferim toate loviturile, nu putem plânge atât de tare încât Creatorul să ne salveze. Când se va întâmpla asta, Forța Superioară, Lumina Reformatoare, ne va influența atât de puternic, că vom fi în stare să ne rupem de ego.

Din Zohar

„Îi voi aduce, Îi voi da, Îi voi răscumpăra, Îi voi lua.” Creatorul a vrut întâi să le spună lucrul cel mai frumos – exodul din Egipt. Cel mai frumos dintre toate este „și Eu vă voi lua la Mine ca popor, și voi fi pentru voi Dumnezeu”. Dar El le-a spus acest lucru ulterior. Atunci, nu a fost nimic mai frumos pentru ei decât ieșirea, fiindcă ei crezuseră că nu vor mai ieși niciodată din sclavie, fiindcă au văzut că toți prizonierii erau legați între ei cu legături magice din care nu puteau să iasă niciodată. De aceea li s-a spus întâi cu ce au fost ei cei mai favorizați.

Zohar pentru popor – VaEra (Și Eu am apărut), cap. 52:3

Este munca Creatorului. Nu noi suntem cei care facem munca și nu munca asta este cea pe care o face Creatorul când ne corectează. Mai degrabă, este munca pe care Creatorul o face „în spatele scenei”. Este spatele gâtului (ceafa). Deci, întărirea inimii Faraonului este munca pe care o face Creatorul pentru ca noi să avem nevoie de El.

Asta se întâmplă când vrem să ieșim din Egipt?

Este atunci când vrem să ieșim din Egipt și este și atunci când vrem să definim corect ieșirea. Dacă întrebi un om obișnuit „De ce te rogi?”, „Ce înseamnă răscumpărarea?”, „Ce, sau cine este Mesia?” – vei auzi o mulțime de răspunsuri. Fiecare avem propriul Mesia. Dar aici, noi vorbim despre omul care are nevoie să obțină starea de Mesia, cea care-l aduce la iubirea pentru ceilalți, la starea de „iubeșe-ți aproapele ca pe tine” – lege care ne include pe toți, fiindcă toți trebuie să fim reciproc conținuți în ea, în garantare mutuală.

De aceea garantarea reciprocă este atât de importantă pentru noi, este exodul din Egipt, este răscumpărarea. Atâta timp cât nu există garantare reciprocă, nu există răscumpărare. De aceea trebuie să muncim cu toții ca să o aducem, să explicăm fiecăruia că, cu cât ajungem mai aproape de acest ideal, cu atât mai mare este șansa ieșirii noastre, curând, din Egipt.

Glosar

Profet

Profet este un om care vorbește cu Creatorul, cu forța Superioară. Este unul care este la nivelul vorbirii. Vorbirea este o divulgare, emisia de Evel (fum, ceață) din gură. Evel al gurii este Or Hozer (Lumina Reflectată) emisă de Parțuf, de suflet, ca Lumină a dăruirii.

De asemenea, este profet cel care vede, care este la un nivel și mai înalt. Unii profeți spun „am văzut” și alți profeți spun „am auzit”. Este un grad al unui cabalist care este fie la gradul de vorbire, fie la gradul de vedere.

Moise

Este Forța Superioară din noi care ne trage spre dăruire, spre iubirea pentru ceilalți și, de acolo la iubirea pentru Creator. Este forța care nu ne dă liniște. Această forță vine la noi de la spargerea sufletului comun ca scânteie de Lumină în noi. Dacă scânteia se trezește în om, se consideră că omul a primit o invitație. Asta nu garantează nimic ci, este de fapt invitația ca omul să înceapă munca sfântă care i-a fost dată. Sfântă înseamnă dăruire. A urca Muntele Sfințeniei înseamnă că omul se ridică peste propriul ego, cu punctul lui numit Moise, realizându-se astfel pe sine.

Aaron

Este forța opusă lui Moise. Cele două forțe trebuie să lucreze împreună. După ei urmează preoții (Cohanimii), Leviții și Israel. Sunt Avraam, Ițhac și Iacov. Munca noastră este totdeauna în linia de mijloc.

Noi vedem două forțe, Aaron și Moise, chiar înainte să apară linia de mijloc. Aceste două forțe lucrează împreună: Aaron pune ordine în om, iar Moise dă direcția.

Semn

Semnul este o iluminare de la un grad mai înalt. Este o completare a forței prin care omul avanseaza la fiecare grad. Semnul este o distincție între toate celelalte stări care au loc nenatural în om, într-o stare cu care noi nu suntem obișnuiți, în cea ce privește puterea și intenția gradului curent. Această stare are loc atunci când apare de sus un grad și revelează semnul. Gradul superior poate să vină din stânga sau din dreapta.

Klipa-ua (coaja) este de asemenea în spiritualitate. Klipa și Kdușa (Sfințenie) sunt două linii între care ne construim pe noi înșine. Luăm un pic de Klipa și o corectăm cu Kdușa și, între ele, înaintăm pe linia de mijloc, pe calea de aur. La fel se întâmplă și la gradul următor și la următorul până urcăm 125 de grade.

Din Zohar: Ia-ți toiagul

I-a fost limpede Creatorului că acei magicieni vor face șerpi. Prin urmare, care este importanța facerii de șerpi în fața Faraonului? Este, fiindcă a fost începutul pedepselor, adică șarpele primordial care i-a dus la greșeală pe Adam și Eva. Dominarea Faraonului începe de la începutul șarpelui, din partea stângă. Apoi, când ei au văzut ciomagul lui Aaron schimbându-se în șarpe, toți magicienii au fost bucuroși, pentru că așa a fost începutul înțelepciunii șerpilor lor.

Zohar pentru popor VaEra (și Eu am apărut), cap. 118

Șarpele lui Aaron a înghițit șerpii magicienilor. Este diferență de șarpe, crocodil sau balenă. Sunt multe nume pentru aceeași dorință de primire fiindcă, pe calea corectării, trecem prin multe etape care au fost exprimate diferit în limbajul nostru.

Șarpele, este șarpele primordial, forța răului, forța de primire din noi, care ne face să greșim. Trebuie să înțelegem că toate acele greșeli, nu sunt de fapt greșeli. Adică, atunci când ni se arată greșeala, ni se dă șansa să cerem Lumina Reformatoare pentru a o corecta.

Aici sunt ascunse niște antagonisme. De sus, totdeauna ni se dă ceva cu care să lucrăm, ceva care este potrivit pentru noi și pentru care putem cere ajutor. Este o stare pe care noi o putem corecta. Omului nu i se dă niciodată o stare pe care să o rateze.

Magicienii schimbă toiagul în șarpe și invers, așa că noi vom învăța cum să umblăm între linii, pe linia de mijloc. Trebuie să învățăm cum să schimbăm egoul , dorința noastră de primire – care ne distruge și ne trage de picioare, ca să nu putem face un pas înainte – în dorință de dăruire. Este o luptă interioară. Una foarte grea.

Se întâmplă așa ca să strigăm după ajutor. Fără să cerem ajutorul, nu-L vom descoperi niciodată pe Creator. Încercând să-L descoperim pe Creator, întâlnim o barieră, e ca și cum am spune: „Nu avem nevoie de Tine, suntem bine”, fiindcă nu-L simțim pe Creator. De aceea e necesar greul, este ajutor prin împotrivire.

Dacă nu ar fi șarpele, Eva- în totalitate partea stângă și Faraonul, a cărui inimă a fost întărită de Creator, nu am avea nevoie de Lumina Reformatoare. Ca rezultat, nu am merge spre Creator. De aceea, este nevoie de ajutorul Faraonului, așa cum e spus că „Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl lor în ceruri”.

About I-D

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts