VaIcra (Domnul a chemat)

0
220

 VaIcra (Domnul a chemat)

Leviticul 1:1 – 5:26

 

Rezumat

Porțiunea VaIcra (Domnul a chemat) tratează regulile de sacrificare și serviciile preoților în Taberanacol. Unele ofrande (jertfe) sunt opționale, altele sunt obligatorii. Unele ofrande sunt arse pe altar până la cenușă, iar altele rămân pentru preoți și pentru cei care dau ofranda.

Regulile sacrificiului vorbesc despre „arderea ofrandei” pe care omul o aduce benevol în vită, oaie sau păsări de curte. Există de asemenea, „ofrandă dar” pe care omul o aduce voluntar din vegetal. Există „ofrandă de pace” care este o ofrandă pe care omul o aduce în vită, oaie sau capră. „Ofranda păcatului” este o ofrandă adusă de cineva care a păcătuit din greșeală. El face ofranda pentru a-și ispăși păcatul.

Comentariu de Dr. Michael Laitman

Porțiunea VaIcra ne învață despre munca sacrificiului care este, de asemenea, subiect principal și în Talmud. Noi învățăm toate muncile din muncile care se fac în Templu.

Oamenii se apropie de scopul Creației și de Dvekut (alipire) cu Creatorul la nivelul uman, o viață într-o lume fericită total și care experimentează toate lumile și senzațiile naturii complet și etern, așa cum au fost pregătite pentru noi. Apropierea se numește Korban (jertfit, sacrificat) de la cuvântul Karov (aproape).

Ne apropiem de starea asta pas cu pas, corectându-ne natura proprie. Există în noi 613 dorințe pe care trebuie să le corectăm la un moment dat, fiecare dorință cu toate părțile ei. Dorințele noastre sunt divizate în patru niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Munca sacrificiului ne învață cum să le sacrificăm și să le corectăm, astfel ca ele să fie în dăruire și iubire. Regula în munca noastră este să ne corectăm natura și să obținem starea „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți; este o lege mare în Tora”. Prin asta devenim asemănători Creatorului și obținem Dvekut (alipirea) cu El.

Corectarea dorinței egoiste de la primirea pentru sine la dăruirea pentru ceilalți este numită „ofrandă”, adică, omul oferă ceva. Ofranda poate veni din diverse surse. Poate fi din mineral, după cum e scris „În toate ofrandele tale să oferi și sare” (Leviticul 2:13), sau apă, sau ulei. Poți să oferi din vegetal plante procesate, pâinea. Din animal este oferit numai un anumit fel. Munca zilnică a preoților și a Leviților în Templu este să sacrifice oile și vitele.

Sunt ofrande de bază, care trebuiesc făcute zi de zi, asemenea progresului nostru de la zi la zi, în funcție de planul Creației, într-un ritm predeterminat. Când nu urmăm exemplul, suferim o împingere de la spate, de la forțele negative.

Ofrandele pe care nu le putem face – respectiv, dorințele pe care nu le putem corecta în scopul de a dărui – devin forțe negative care se manifestă ca probleme care ne împing de la spate prin suferință. Aceste dorințe se acumulează, izbucnesc în criză, asemenea crizei generale cu care ne confruntăm acum.

Criza nu este o stare negativă, ci este rezultatul unei neîndepliniri. Are loc fiindcă noi suntem atât de afundați în materialism, în loc să ne ridicăm peste el, fiindcă suntem atât de încăpățânați și refuzăm să ascultăm ghidarea cabaliștilor.

De fapt, criza este punctul unei noi nașteri. Ea indică inabilitatea noastră de a trăi după vechea paradigmă. Perspectivele noastre asupra vieții și atitudinea față de valorile din viața noastră, s-au sfărâmat și au căzut una câte una, în educație, familie, etc.

Ordinea muncii în a aduce ofrande este foarte importantă, fiindcă ea ne explică cum să avansăm în viață. Dacă urmăm această ordine, viețile noastre vor decurge și ele în ordine.

Natura în totalitatea ei este construită astfel încât, dacă corectăm în fiecare moment, din ce în ce mai multe piese din egoismul nostru, în altruism și iubire față de ceilalți, în conexiune cu omenirea, cu natura, ne apropiem din ce în ce mai mult de Creator, de singura forță care există în realitate. Astfel, suntem în echilibru cu ea și nu există pentru noi nicio stare mai bună decât asta. Până la urmă, în starea asta nu mai avem nevoie de nimic, și trăim într-o lume total fericită.

VaIcra detaliază ordinea corectărilor tuturor celor 613 dorințe sparte, dorințelor egoiste, în conexiunea cu ceilalți și, prin asta, în conexiunea cu Creatorul. Este scris despre asta „De la iubirea pentru om la iubirea pentru Dumnezeu” (Baal HaSulam, – Iubirea pentru Dumnezeu, iubirea pentru om – pag. 482). Dar, înainte să ne conectăm cu alții, trebuie întâi să ne construim corect la interior. Trebuie să ne pregătim atât la interior, cât și la exterior pentru asta.

Să presupunem că un om trebuie să fie „căsătorit”, adică să aibă o Lipsă (Hisaron). Femeia reprezintă față de bărbat Lipsa, o lipsă adaptată la abilitatea de a fi corectată. Partea feminină din om reprezintă Lipsa, linia din stânga, în timp ce partea masculină, este linia din dreapta, care completează. În starea de muncă în colaborare, omul este considerat „căsătorit”. Bărbatul – care este mai sus decât femeia, și care vrea să avanseze și să corecteze Lipsa – face o ofrandă. Ofranda este de asemenea și pentru partea feminină din om. Același lucru este valabil pentru toți oamenii.

Munca de sacrificare este munca din Templu, Kli-ul comun al lumii în care omul își exprimă atitudinea lui față de Creator. Sunt multe detalii ale acestei munci: cum să sacrifici, cum să arzi și cum să discerni toate părțile ofrandei.

Există în noi o parte care se bucură, și o parte care este ca „fumul”. Cuvântul „fum” este un acronim pentru Olam, Șana, Nefeș (AȘAN – fum) prin care omul transcede limitele lumii noastre, avansând astfel spre scopul Creației.

Când omul începe să se conecteze și să se apropie de Creator prin ofrande, el devine mai valoros pentru Creator. De fiecare dată, una din cele 613 doințe, devine mai valoroasă pentru Creator. De aceea, omul începe să simtă că sistemul interior devine din ce în ce mai similar Creatorului. Atunci el începe să-L înțeleagă, fiindcă atunci el conține o părticică din specificul Lui care se mărește treptat. Cu cât dorințele omului înglobează în ele o structură similară cu Sfințenia, cu atât mai mult Creatorul îl „îmbracă” pe om și, astfel, acesta devine mai asemănător Lui.

Prin sistemul intern al omului, în care există deja o parte a Creatorului, acesta începe să-L înțeleagă și să-L cunoască pe Creator. Un astfel de om poate să-și închipuie și să descrie acel sistem, gândurile, dorințele, și abordarea Creatorului față de el. Astfel, el își poate înțelege din ce în ce mai mult atitudinea față de Creator. Modelul pe care acesta și-l construiește în interior, îi permite să fie în conexiune reciprocă cu Creatorul, și, astfel, el devine OM (Adam).

De la începutul creației până la sfârșitul ei ne supunem unui proces prin care trebuie să ne corectăm și să ne ridicăm din lumea noastră, la Lumea Infinită (Ein Sof). Trebuie să o facem intern, în structura noastră internă, astfel încât, de fiecare dată, să devenim mai asemănători cu Forța Superioară. Aceasta este munca de care se ocupă această porțiune.

Creatorul ne invită la această muncă sperând că omenirea îi va răspunde. Toată munca este la partea din noi numită „Israel”, și despre care s-a scris „Și veți fi pentru Mine un regat de preoți și un neam sfânt” (Exodul 19:6). Preoții sunt aceia care conduc munca la Templu, aducând restul nației la această muncă, astfel ca întreaga nație să fie capabilă să se corecteze.

Toți Israel sunt considerați preoți în relație cu restul lumii. VaIcra (Și Domnul a chemat) este în  primul și în primul rând un apel la Israel, fiindcă Israel este obligat să învețe restul omenirii cum să-l abordeze pe Creator. A fost scris despre asta „ei toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ieremia 31:34), și „și casa Mea va fi numită „casă de rugăciune” pentru toate neamurile” (Isaia 56:7), odată ce este construită.

De aceea, VaIcra este o chemare către tot neamul lui Israel să se corecteze cât mai repede posibil, corectând astfel și criza globală și problemele lumii, abolind astfel și antisemitismul. Atunci vor fi cu toții ca un grup, ca o singură nație.

Întrebări și răspunsuri

Noi facem ofranda pentru Creator dar, ofranda este de fapt apropierea dintre oameni. Care este legătura dintre a aduce oamenii mai aproape și apropierea de Creator?

Aici este vorba despre acțiune și intenție. Pentru a face corectarea, trebuie să ne apropiem unii de alții. Nu ne putem apropia între noi, până când nu avem intenția de a ne apropia, și până când forța generală de dăruire existentă în lume, Creatorul, nu apare între noi. Prin apropierea reciprocă, construim oportunitatea, locul, spațiul dorinței reciproce în care apare forța reciprocă de dăruire, adică, forța iubirii, inexistentă în lumea noastră. Această forță nu există în calitățile noastre până când nu o facem, până când nu facem o cameră pentru ea. Locul în care apare Forța Dăruirii a fost numit „locuitor”, sau, „revelarea Divinității (Șhina)”. Pentru a exista, sunt cerute trei condiții: tu, eu și Creatorul.

Care este ordinea dintre ele? Pare rezonabil să spui „Dă-mi acest fel de Templu și am să-mi sacrific vaca acolo”.

Totul este în noi, chiar și vaca.

Rezultă că trebuie să-L abordăm pe Creator astfel încât El să ne dea iubirea pentru ceilalți. Rezultă că omul nu ajunge la Creator prin ceilalți, ci de la Creator la ceilalți, fiindcă problemele sunt între noi, și nu între noi și Creator.

Adevărat, nu există altă cale. Începem prin a ne urî unul pe celălalt și nu avem niciun fel de dorință să ne apropiem. Numai prin necazuri și probleme, când întrebăm de ce și cum, care este rostul vieții, ce se întâmplă în lume, înțelegem că trebuie să ne corectăm natura, și să începem să căutăm o soluție. Corectarea noastră este trecerea de la primire la dăruire, de la ură la iubire, prin înțelegerea că ura este cea care ne distruge viețile și lumea.

Azi, toată lumea are de-a face cu corectarea naturii umane, fiindcă ea e cea care ruinează totul, inclusiv planeta. Mulți oameni de știință avertizează despre aceste probleme care deja ne duc la colaps.

Problema este că noi nu putem împiedica natura umană. Mergem ca vitele la tăiere, incapabili să ne oprim. Baal HaSulam a scris că îngerul morții vine cu un strop de otravă în vârful sabiei sale, și tu deschizi gura să-l sorbi, fiindcă în el este încă o ultimă mică plăcere și mori. Nu poți să te vezi pe tine, și chiar dacă ai putea, pur și simplu îți trebuie această picătură. „Du-te la Meșteșugarul care m-a făcut!”. Chiar așa, înaintăm orbi, urmându-ne natura, prin războaie și necazuri, ruinând totul de-a lungul drumului, fiindcă totul este făcut fără cârmuire de Sus.

Avem nevoie de Forța Superioară. Această nevoie se ridică în noi din trăirea necazurilor și a problemelor care deja apar în lume, dar, ar trebui să vină cu o explicație. Trebuie să fie un sistem care oferă informații pe care noi, copiii lui Israel, trebuie să le transmitem restului lumii. Asta înseamnă a fi un „regat de preoți”. Preoții sunt aceia care învață lumea, după cum e scris „Și voi veți fi pentru Mine un regat de preoți și o nație sfântă” (Exodul 19:6).

Trebuie să facem cunoscută cauza crizei, precum și ce se înțelege prin corectarea naturii umane, pentru a aduce toată omenirea în echilibru cu Natura sau, nu vom supraviețui.

Deoarece condițiile pentru asta au fost deja pregătite, noi trebuie să ne facem partea noastră de muncă. De aceea suntem martorii unei creșteri a antisemitismului global, care va tot crește până când vom face cunoscută în timp util metoda corectării și folosirea ei, până când o vom promova și implementa peste tot în lume.

De aceea, este clar că noi înșine trebuie să fim conectați cu Creatorul, să studiem, să cerem revelarea Creatorului, pentru a ni se permite să avansăm. Tot ceea ce avem nevoie este să simțim lipsa (Hisaron) și atracția noastră către scop, fiindcă atunci când vom avea nevoie de puterea Lui, o vom cere și o vom primi.

Ce înseamnă că sacrificăm o vacă, o oaie, sau o capră?

Cartea Zohar explică faptul că acestea nu sunt vaci, oi, sau orice alt animal cașer (curat), ci este un om care are nevoie de corectare, să discearnă partea de animal din interiorul lui, de partea de vorbitor, adică, preot, Levit și Israel. Omul sacrifică și oferă partea de animal, adică toată partea de animal din noi. Se referă de fapt la dorințele din noi: minerale, vegetale, animale și umane.

De ce este atât de dificil să dai ofranda?

Omul nu poate face corectarea fără să știe întâi cum să o facă, fără să distingă în interior binele de rău. Acum noi nu știm ce să corectăm. Poți să spui „Da, uneori mint!”, dar cum poți să spui că asta ai de corectat? Oricine poate spune asta, măcar lui însuși. Dar chiar și atunci, nu este o mărturisire sinceră. Deci, cum vei ști ce te oprește de la apropierea de scop? Pentru asta, avem nevoie de revelarea Creatorului, a Luminii Reformatoare, ca să ne lumineze dorințele pe care le putem sacrifica.

Din Zohar: Cine nu este însurat cu o femeie, este stricat

„Când oricare om dintre voi aduce ofrandă” înseamnă excluderea celui care nu este însurat cu nevastă, fiindcă ofranda lui nu este ofrandă, și nu este în el nicio binecuvântare, nici Sus, nici jos. Asta înseamnă că atunci când scrie „Când oricare om dintre voi aduce ofrandă”, și el este diferit, nu om și nu inclus în om, Divinitatea nu este deasupra lui, fiindcă el este stricat și numit „ciung” și cineva care este ciung este scos de peste tot, cu atât mai mult de la altar, de la oferirea jertfei.

Zohar pentru popor VaIcra (Domnul a chemat), paragraf 63

Dacă cineva simte și știe că este stricat, adică are încă intenție egoistă, cum poate el aduce ofrande? Cum poate el înainta către Creator?

Acest om trebuie să fie întâi întreg.

Întreabă pe cea mai mare parte din oameni, și ei îți vor spune „Sunt OK cu Creatorulm mă înțeleg cu El”. Cum știu ei asta? Cum o simt? În felul acesta este zugrăvit pentru ei Creatorul?

Ei simt așa fiindcă Creatorul le este ascuns lor, așa că, ei sunt siguri că sunt OK cu El.

Dacă omul este OK cu Creatorul, de ce El este ascuns?

Noi nu ne punem această întrebare. Noi spunem, „Îmi plătesc taxele, sunt prietenos cu aproapele, pun până și gunoiul în tomberoanele corecte. Sunt bine”.

Cum explici oamenilor că există o conexiune, că trebuie să descoperim calitatea dăruirii în noi, că asta este Creatorul? Cum explici că VaIcra înseamnă că Creatorul ne cheamă să abordăm ceva foarte diferit?

Noi determinăm situația noastră, scala, în funcție de Forța Superioară, care este benevolentă, completă, în care nu există nicio ură, ci numai iubire. Măsurăm prin comparație cât de asemănători, sau de diferiți suntem față de El, față de Cel Unic de la care a fost creat totul, și la care se întoarce totul. Întâi trebuie să vedem și să simțim cât de diferiți, sau de asemănători suntem față de El. Trebuie ori să ne angajăm în Înțelepciunea Cabalei, ori nu vom avea nicio șansă să ne apropiem de El.

Acesta este modul în care gândește lumea, motiv pentru care este imposibil să abordezi pe cineva în acest fel. Trebuie să măsurăm oamenii comparativ cu Creatorul și atunci va fi posibil să vezi cât de obligați suntem, și de ce ne-a făcut Creatorul așa. Putem spune „Du-te la Meșterul care m-a făcut”, fiindcă El m-a făcut așa, și numai aducând Lumina Superioară va fi ceva rezolvat.

Calitățile noastre au fost trasate din copilărie de către părinții noștri, prin educație, prin mediu, de Creator, de gene, de bunici și de generațiile anterioare. Peste asta, vine propriul nostru aport. Peste aportul nostru, pe care putem fie să-l evităm, fie să adugăm trăsături negative, asupra aceastei părți putem să alegem și să spunem „Asta trebuie corectat”. Aceasta este analizarea inițială. Este o muncă foarte specială, motiv pentru care nu ajungem imediat la ofrande.

În toate porțiunile anterioare am avansat către această muncă, descoperindu-L pe Creator – Forța Superioară – la nivelul la care suntem, prin calitatea Moise din noi. Ne măsurăm comparativ cu ele, și numai atunci ne putem corecta calitățile și să știm câte din ele, și cum le vom fixa. De fapt, avem multe calități care nu au nevoie de nicio corectare, fiindcă s-au corectat ele însele, deoarece nu sunt ale noastre.

Glosar

Ofrandă

Cuvântul Korban (victimă, sacrificat) vine de la cuvântul Karov (aproape), după cum e scris „Când Faraonul s-a apropiat, copiii lui Israel s-au uitat, și iată, egiptenii veneau după ei, iar ei s-au speriat foarte tare; așa că, fiii lui Israel au strigat la Domnul” (Exodul 14:10). Faraonul este cea mai mare forță a noastră de avansare. De fapt, tot ceea ce jertfim pe altar, tot ceea ce corectăm, sunt părți ale Faraonului, acea mare dorință de primire din care tăiem bucăți și le sacrificăm. Prin asta devenim corectați și ne apropiem, până când apare în noi, din imaginea Faraonului, imaginea Creatorului.

Păcat

Păcatul este dezvăluirea completă a naturii noastre, a cât de cufundați suntem în iubirea de sine în locul iubirii pentru ceilalți.

Greșeală

Corupția forței de Bina din noi este numită „greșeală”. Corupția forței de Malhut în noi este numită „păcat” (acțiune greșită făcută deliberat). În lumea noastră păcatele sunt de departe mai mari decât greșelile. De exemplu: un om care vrea să fure, greșeală este că e gelos pe altul și, aparent, nu face niciun rău cu asta.

Corectarea greșelii este atunci când omul trece peste dorința lui de primire și nu vrea să o folosescă, orice ar fi. În acel moment, omul devine rupt de greșeală, și, mai târziu, schimbă întreg egoul, toată dorința de primire, în aspirația către dăruire pentru ceilalți. Astfel ne corectăm păcatele.

Din Zohar: Dacă ofranda lui este o ofrandă arsă

Ofranda arsă se ridică deasupra inimii, adică în gândire, care este deasupra inimii. Este știut că acela care stă peste inimă este gândul, fiindcă gândirea, Hohma (înțelepciunea), este considerată ca fiind masculin și inima, ca feminin, Bina (înțelegerea) – inima înțelege – fiindcă ea primește de la Hohma. De aceea o ofrandă arsă se înalță, și toate sunt masculine, și de aceea scrierea începe cu o ofrandă arsă, mai mult decât toate celelalte ofrande, fiindcă gândirea este începutul a tot.

Zohar pentru popor – VaIcra, paragraf 73

Rezultă că totul se întâmplă în mintea noastră. Noi nu trebuie să muncim fizic. Întreaga lume este o lume spirituală, o lume a forțelor. Vedem din tehnologie cum în statele avansate, unde industria siderurgică devine redundantă. Când acționăm prin gândire, lumea devine mult mai eterică, spirituală. Prin gândurile noastre, ne vom ridica la analiza corectă, la ofrande, și prin ele, ne apropiem de viața bună.

About I-D

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts