Telefonul magic

0
33

Telefonul magic

Să vă povestesc despre un băiat obișnuit, ca cei de azi. El avea calculator, dar visa la un telefon mobil. Și într-o zi visul său a devenit realitate. De ziua lui a primit în dar un telefon mic, unul adevărat, care semăna foarte mult cu o jucărie. Era încântat și toată ziua vorbea la telefon cu tata și mama. Într-o zi a vrut să-l sune pe tata, dar a greșit numărul și a auzit în receptor o voce necunoscută de bărbat:
– Serviciul telefonic al dorințelor, vă ascultă.
Băiatul a rămas surprins, dar a întrebat: Dumneavoastră împliniți dorințele?
– Nu, a răspuns glasul, noi nu împlinim dorințe, noi le schimbăm sau renunțăm la ele, punem în  loc dorințe noi.
– Dar, de ce?
– Fiindcă toți doresc doar asta.
– Și care sunt dorințele pe care le schimbați?
– Oricare.
– Dar schimbați și dorințele animalelor și plantelor?
– Și pe ale lor.
– Ce trebuie să fac pentru asta?
– Nimic, doar sună și spune solicitarea ta. Toate cele bune, a spus vocea și telefonul s-a deconectat.
În acea clipa, eroul nostru a auzit mieunatul jalnic al lui Vasilică, pisoiașul care de dimineață nu mâncase nimic. Băiatul a scos din frigider laptele și a turnat în  castronelul lui Vasilică. Pisoiașul s-a bucurat și a început să lăpăie cu plăcere laptele.
– Interesant, s-a gândit băiatul, ce-ar fi dacă aș schimba plăcerea de a mieuna a lui Vasilică, în  cea de a lătra? Ar fi grozav – un pisoi care latră! Nimeni nu ar avea unul ca acesta.
Zis și făcut. Băiatul a apelat numărul de telefon și a cerut să i se schimbe lui Vasilică, mienatul în lătrat. Și atunci s-a întâmplat ceva, la care eroul nostru nu se aștepta. Botul lui Vasilică a început să se lungească, dungile gri de pe blană au început să dispară și pisoiașul a început să se transforme, sub ochii surprinși ai băiatului, într-un cățeluș. Când schimbarea s-a terminat, cățelușul părea tare nemulțumit. Izbucni într-un lătrat puternic. Toate astea nu i-au picat deloc bine băiatului.
– Și ce mă fac, dacă cineva va vrea să schimbe dorințele mele? Sau să le șteargă? Atunci eu m-aș putea transforma într-un cățel, sau chiar să dispar de tot!?
Îi era clar: trebuia să se grabească. El a format în  grabă numărul și a spus cu voce tare, către acel necunoscut:
– Eu vreau, ca din nou să se întoarcă dorința de a mieuna, a lui Vasilică.


Și deodată cățelul redeveni pisoiașul dinainte. Băiatul spuse ferm:
– Vreau, ca dorința, de a schimba dorințele altora, să dispară pentru totdeauna!
– Bine…, a încercat să răspundă vocea, dar sunetul a dispărut și în receptor se auzeau numai bipurile scurte…

 

Autor – Michael Brushteyn

Imagini – G. Basilaia

Traducere – Veronica Zacon

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts