Rabaș – Scrisoarea Nr.43

0
73

***

Jaffa-Tel-Aviv, 10 decembrie 1958

Pentru prietenii mei din Gateshead, fie ca ei să trăiască mult,

Vă trimit salutări de Hanuka: Fie ca să simțim în inimile noastre lumina de Hanuka, prin care ochii se vor deschide și inimile noastre se vor bucura.

Voi scrie ceea ce am spus despre Hanuka: Se știe că lumânările nu pot arde până nu sunt îndeplinite trei condiții:

1) candela, care este vasul în care este așezat uleiul;

2) uleiul;

3) fitilul [un fir țesut (într-o lampă sau candelă) care atrage combustibilul în flacără].

Când cele trei sunt adunate, ne putem bucura de lumină.

Trebuie să interpretăm cele trei discernăminte de mai sus în muncă și etică. Kli [vasul] în care sunt plasate uleiul și fitilul este corpul, numit „lumânare”.

În munca în Tora și Mițvot, omul simte contraste în providența Sa, în privința lucrurilor care nu i se dezvăluie, și anume că îndrumarea lumii este în bunăvoință. În opinia omului, Creatorul ar trebui să ghideze lumea în mod diferit, ceea ce înseamnă că bunătatea Sa să fie dezvăluită tuturor. Astfel, asta contrazice rațiunea omului. Acesta se numește Petillah (fitil), de la cuvântul Petaltol (șerpuit) și de la cuvântul Pesulah (defectuos), deoarece este greșit să avem astfel de gânduri.

Claritatea și trezirea care aduc pe cineva să implore Tora și să muncească și să simtă dulceața și plăcere în Tora și în muncă sunt numite „ulei”.

Dacă una dintre ele lipsește, este imposibil să se bucure de lumina ei. De asemenea, atunci când corpul este în acord de muncă și claritate, omul este răsplătit cu atingerea lumii Creatorului, care apare în mod specific prin cele două. Și așa cum nu există nimic care să lumineze odată ce uleiul a ars și fitilul devine întunecat, odată ce efortul și claritatea se termină, el nu are lumină și totul devine pentru el din nou întuneric.

Dacă dorește să obțină mai multă lumină, trebuie să încerce să găsească mai multă muncă, numită „fitil”, și mai multă claritate, numită „ulei”, deoarece lumina nu are nimic prin care să se scufunde și să se mențină. Motivul pentru asta este că există o regulă: „Răsplata este în funcție de efort”.

Claritatea, numită „ulei”, vine în principal prin credință, care este predominantă față de înclinația rea care aduce efort și contradicții intelectului extern. Asta se numește „a testa” în lucrarea Creatorului.

După ce a predominat peste ea, cineva este răsplătit primind lumina Creatorului care iluminează sufletul omului și atunci nu mai există loc de contradicții. Aceasta se numește „lumina de Hanuka”. Adică, omul este răsplătit cu providența deschisă, adică îndrumarea Lui este binevoitoare pentru creațiile Sale.

Prin aceasta putem interpreta ceea ce au spus înțelepții noștri despre lumânarea de Hanuka: „Se poruncește de la apus, până când toate picioarele au dispărut din piață” (Șabat, 21). Prin asta au implicat modul de mai sus.

„Soarele” se referă la lumina strălucitoare. Regel (picior) vine de la cuvântul Meraglim (spioni), care spionează după îndrumarea Lui. Este așa cum a fost scris despre spioni: „Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea… dacă este bună sau rea?” Aceasta înseamnă a testa dacă orientarea superioară în lume este bunăvoitoare.

„Piața” implică domeniul public. Aceasta se întâmplă deoarece, în special pe domeniul public, există spioni. Dar când o persoană este răsplătită cu intrarea în autoritatea unică, ceea ce înseamnă că nu există altă forță în lume decât Creatorul, pentru că „El singur face și va face toate faptele”, atunci nu mai există loc pentru spioni.

Acesta este motivul pentru care au presupus că trebuie să atragem lumina de Hanuka astfel încât să lumineze providența deschisă ca fiind binevoitoare „de la apusul soarelui până când toate picioarele au dispărut din piață”, adică de când era deja întuneric până când toți spionii au plecat de pe domeniul public, când nu mai există spațiu pentru spioni și toți au dispărut din lume.

În acest fel, trebuie să interpretăm ceea ce spunem în cântecul „Măreața Stâncă a salvării mele”: „Grecii s-au adunat în jurul meu… și au spart zidurile turnurilor mele și au pângărit toate uleiurile”. Homat (zidurile) are aceleași litere cu Hotam (sigiliu) și Tehum (areal / zonă). „Turnurile mele” este turnul plin de abundență bună (Midraș Raba, capitolul 8). „Zidul” se referă la menținerea străinilor la intrarea în oraș și fața de jefuirea bunului.

Este la fel și aici – pentru a evita intrarea în gânduri străine și dorințe neinvitate, trebuie să facem un zid prin care să ne păstrăm de cele exterioare. Acest zid este numit „credință”, deoarece doar prin credință omul se poate salva de la toate cele de mai sus. Aceasta se numește „zonă”, pentru că până acum cei din exterior se pot apropia, dar când văd că persoana nu a ieșit în afara zidului, ei se întorc la locul lor.

Acest lucru se întâmplă deoarece credința este mai presus de rațiune, iar dominația Sitrei Achra este în mod specific în rațiunea minții exterioare. Astfel, nu are nicio legătură sau contact cu persoana.

Klipa Greciei a fost pentru ca poporul Israel să se bucure în mod special prin intelectul extern, care este filosofia blestemată. Aceasta contrazice credința, care se numește „zid”. În măsura în care au reușit să admită filosofia în Israel, se consideră ca măsura în care ei au depășit zidul.

Acesta este sensul pentru „sparg zidurile turnurilor mele”, și anume zidul din jurul turnului plin de abundență bună, prin care suntem răsplătiți cu providența deschisă, deoarece Creatorul conduce lumea cu bunăvoință.

Prin încălcarea menționată, ei „au pângărit toate uleiurile”, ceea ce înseamnă că li s-a refuzat toată vitalitatea și claritatea care le-a fost acordată prin credință, pentru că Tuma’a (impuritatea) vine de la Timtum (amuțire) și Situm (blocare). În cele din urmă, s-a întâmplat un miracol și Creatorul i-a ajutat și ei au fost răsplătiți cu lumina revelată, numită „lumina feței”.

Iar în ceea ce privește ceea ce întreabă prietenul meu, acestea sunt cuvintele sale despre Șofar (corn de berbec în care se suflă de sărbători speciale): Creatorul ridică de la calitatea judecății până la calitatea milei. În mai multe locuri se presupune că indicația se referă la calitatea judecății, cum ar fi „În momentul ostracizării, sufla în Șofar” etc.

Interpretarea din Yaarot Hadvaș (Faguri de miere– titlul unei cărți), este ca și cum Șofar trezește judecata, atunci când o persoană se condamnă pe o scală de păcat, înseamnă că îi spune Creatorului că dorește să-și ia pedeapsa atâta timp cât scapă de păcat și este curățat. Prin asta trupul acelui om evocă mila. Desigur, nu trebuie să ne îndoim de cuvintele din Yaarot Hadvaș.

Vezi în Zohar, Emor (Spune, p. 99): „În ziua judecății, Israel are nevoie de un Șofar și nu de o trâmbiță, deoarece, a nu trâmbița, presupune, așa cum se spune în Sulam, că „nu trebuie să trezim judecata”. Asta înseamnă că Șofar este calitatea milei.

Trebuie să interpretăm că el ridică problema ostracizării, deoarece suflarea Șofar-ului se datorează faptului că atunci când, ostracizând, cel ostracizat este sub puterea calității judecății. Pentru a împiedica ca această calitate a judecății să-l guverneze, trebuie să trezim mila asupra lui, care este asemănătoare cu asocierea calității judecății cu mila, deci cu un Șofar, care are puterea de a evoca mila.

Este asemenea cu versetul „Sunaţi din Șofar în Sion!”, care înseamnă a avertiza poporul să se pocăiască. De vreme ce vedem că există o calitate a judecății, trebuie să suflăm în Șofar să se trezească calitatea milei, pentru că Șofar poate evoca mila pentru a da putere oamenilor să se pocăiască.

Este ca o persoană care stă pe un munte și privește. El vede de departe că o armată vine să se bată cu oamenii din oraș și să-i jefuiască bogăția, așa că suflă în Șofar, astfel că oamenii se vor aduna și vor ieși să lupte să salveze orașul. Rezultă că Șofar aici este calitatea judecății, așa cum se explică în cuvintele sfântului Zohar.

Iar cu privire la a doua problemă pe care mi-ai scris-o, despre dragostea Creatorului, acestea sunt cuvintele tale: „În ceea ce privește dragostea Creatorului, este ca și cu oricine îl iubește pe prietenul său – vrea să se agațe de el. În mod similar este cu dragostea Creatorului, Trebuie să existe dorința de a fi cu Creatorul și de a simți plăcerea apropierii Lui până când nu mai dorește să se despartă de El”.

RASHAR Hirsh interpretează că „dragostea Creatorului este dorința din inimă de a dărui, de a-și măguli Ziditorul, ca și în cazul oricărei iubiri a oamenilor, dorința cea mai de jos de a dărui celui iubit. De asemenea, dragostea Creatorului este numită dorința adâncă din inimă de a da și de a aduce mulțumire Creatorului”, până acum cuvintele lui.

Aș adăuga că ambele sunt adevărate, dar trebuie să le distingem în termeni de timp, pentru că trebuie să distingem întotdeauna între realitate și persistența realității. La urma urmei, vedem că atunci când se naște un copil, vedem o realitate completă – că bebelușul este în viață și nimic nu lipsește în el.

În același timp, dacă nou-născutul nu primește hrana necesară, acea realitate este sigur că va fi anulată, căci fără hrană, bebelușul va muri. Astfel, pentru ca realitatea să persiste, avem nevoie de hrana prin care nou-născutul va crește. De asemenea, dacă primește alimente rafinate sau insuficiente, va fi foarte slab.

De asemenea, dragostea Creatorului necesită ambele lucruri:

Primul este scopul, privit ca „realitate”, care este dragostea, unificarea și Dvekut (aderarea) atunci când cineva vrea să fie anulat înaintea Lui și nu are altă preocupare în viață decît să-și concentreze mintea și inima exclusiv  asupra Lui zi și noapte. El nu are mai mult chin în lume decât suferința de a fi separat de această legătură, după cum este scris: „Dacă un om își dă toată averea pentru iubire, va fi disprețuit”.

Al doilea este persistența realității, astfel încât dragostea nu va fi anulată, precum și ca dragostea să crească și să prolifereze. Asta necesită hrănire, adică de a oferi hrană, numită Mițvot (porunci) și fapte bune. În măsura în care se angajează în fapte bune, dragostea dintre el și Ziditorul său crește. În acel moment, și Creatorul dă daruri, așa cum fac cei iubitori. Darurile Creatorului sunt numite „revelarea secretelor Torei”, numite Maase Merkava și Maase Bereșit.

Rezultă că ambele interpretări sunt adevărate. Ulterior, omul este răsplătit cu un grad mai înalt, numit „dragoste necondiționată”.

Creatorul ne va ajuta să atingem dragostea Lui.

De la prietenul vostru, care vă dorește tot ce este mai bun în corporalitate și spiritualitate.

 

About Dora

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts